Ce este articulatia temporomandibulara?

Articulatia temporomandibulara (ATM) leaga mandibula (maxilarul inferior) de craniu si face posibila deschiderea si inchiderea gurii. Exista 2 astfel de aticulatii, situate de fiecare parte a capului, in fata urechilor, ajutand la vorbit, mestecat sau inghitit. ATM include muschi si ligamente, precum si osul maxilarului si controleaza maxilarul inferior (mandibula) pe masura ce se deplaseaza inainte, inapoi si lateral.

Orice problema care impiedica acest sistem complex de muschi, ligamente, discuri si oase sa functioneze corect poate duce la o tulburare dureroasa a ATM. Aceste tulburari pot provoca sensibilitate la nivelul articulatiei, dureri faciale si dificultati de miscare a articulatiei.

Sindromul articulatiei temporomandibulare este mai frecvent intalnit la femei decat la barbati, tulburarile fiind insa tratabile. Din cauza existentei unor cauze multiple, diagnosticul poate fi deseori ingreunat.

Ce genereaza tulburarea articulatiei temporomandibulare?

In multe cazuri, nu se stie exact ce cauzeaza tulburarea articulatiei. Un traumatism la maxilar sau articulatie poate fi un factor insa exista si alte conditii care contribuie la dezvoltarea sindromului:

• artrita
• eroziunea articulatiei
• scrasnitul sau inclestarea dintilor
• alinierea dintilor
• stres prelungit

Simptomele tulburarilor ATM

Simptomele pot aparea pe o singura parte a fetei sau pe ambele simultan. Cel mai frecvent simptom este durerea maxilarului si a muschilor din jur. Alte simptome asociate de obicei cu aceste afectiuni includ:

• dificultate la muscat sau mestecat
• durere resimtita pe fata, pe gat sau la urechi 
• rigiditate in muschii maxilarului
• miscare limitata a maxilarului
• blocarea maxilarului
• sunete sau pocnituri la inchiderea sau deschiderea gurii
• schimbarea maxilarului, schimbarea modului in care se aliniaza dintii superiori si inferiori (malocluzie)

Cum este diagnosticat sindromul ATM?

Tulburarile ATM pot fi dificil de diagnosticat deoarece nu exista niste teste standard. Consultatia poate fi efectuata de un medic stomatolog sau un specialist ORL, iar examinarea maxilarului poate identifica eventuale semne de umflare sau sensibilitate.

De asemenea, se pot utiliza teste imagistice diferite:

• Radiografia maxilarului
• Scanarea CT pentru a vedea oasele si tesuturile articulare
• RMN pentru a vedea daca exista probleme cu structura maxilarului

Cum se trateaza sindromul ATM?

In cele mai multe cazuri, simptomele tulburarilor ATM pot fi tratate cu practici de autoingrijire. Pentru a usura simptomele ATM se recomanda:

• consumul alimentelor moi
• folosirea ghetii pentru a reduce inflamarea
• reducerea miscarilor maxilarului
• evitarea gumei de mestecat si a alimentelor dure (cum ar fi carnea de vita)
• reducerea stresului
• exercitii de intindere a maxilarului pentru a ajuta la imbunatatirea miscarii acestuia

In functie de simptome, se poate prescrie un tratament cu medicamente pentru durere, pentru relaxarea muschilor maxilarului sau antiinflamatoare.

Folosirea unei gutiere de protectie, pentru a preveni scrasnitul dintilor, poate fi utila.
In cazuri rare se recomanda interventia chirurgicala sau alte proceduri precum:

• tratament dentar corectiv pentru imbunatatirea muscaturii si alinierii dintilor prin ajustarea sau redimensionarea unor dinti; tratament ortodontic
• artrocenteza, care indeparteaza lichidul si resturile din articulatie
• chirurgie pentru inlocuirea articulatiei

Cum poate fi prevenit sindromul ATM?

Este posibil ca aparitia acestor tulburari sa nu poata fi impiedicata, dar este posibila reducerea simptomelor prin scaderea nivelului de stres. Ar putea fi utila evitarea scrasnitului din dinti prin purtarea unei gutiere si ingerarea de relaxante musculare. De asemenea, pot contribui semnificativ reducerea stresului general si a anxietatii prin consiliere, exercitiu si dieta.

Perspectiva unei afectiuni a ATM depinde de cauza problemei. Majoritatea cazurilor de sindrom al ATM necesita modificari in obiceiurile de viata, combinate eventual cu medicamente pentru a usura orice durere si disconfort. Tratamentele invazive sunt rareori necesare.