Istoria periutei de dinti
In mitologia greaca, Asclepios, fiul lui Apollo si al muritoarei Coronis, a fost desemnat zeu al medicinei. Dintre cei sase copii, cea mai draga lui i-a fost fiica cea mica, Hygeia, care ii invata pe oameni cum sa se pazeasca de boli, motiv pentru care a fost aleasa zeita a sanatatii.
Sanatatea orala se bazeaza pe vindecarea problemelor aparute in sfera cavitatii bucale, dar mai ales pe controlul placii dentare si utilizeaza, in principal, PERIAJUL, care nu poate fi inlocuit de nici o alta metoda de igienizare.
Scobitoarea a fost primul dispozitiv folosit la curatirea dintilor si la indepartarea resturilor alimentare. Lucrarile arheologice efectuate pe teritoriul Mesopotamiei au permis descoperirea scobitorilor, care erau fabricate din aur si folosite de sumerieni inca din 3 000 i.H.
Primele periute de dinti primitive au fost reprezentate de “chewstick” (periute realizate din ramurile unui anumit copac). Ele au fost consemnate de literatura chineza inca din jurul anului 1600 i.H. In acele timpuri, ingrijirea gurii a fost asociata ritualurilor religioase, budismului si mai apoi mahomedanismului. Adeptii erau obligati la folosirea “periutelor” confectionate din ramurile arborelui Salvadora Persica, care, zdobite la un capat, permiteau descoperirea fibrelor, cu care se puteau curata atat dintii, cat si fata dorsala a limbii (dispozitiv numit siwak). In acest fel chiar si astazi, multe popoare din Asia (in jurul Golfului Persic) sau Africa folosesc inca asemenea periute primitive.
Papirus Ebers, datand aproximativ din anul 4 000 i.H., vorbea despre boala parodontala, despre utilizarea apelor de gura si chiar a dentifricelor.
Si scrierile lui Hipocrat (300 i.H) cuprind descrieri despre boala de gingie si legatura cu depozitele de tartru.
Insa primele periute construite dupa un model asemanator celor moderne (cu cap activ si maner) au fost descoperite tot in China (din timpul destinatiei Tang, 618-907 d.H). Ele au fost confectionate din par de cal si cu maner din os de bou.
In 1728, Pierre Fauchard (parintele stomatologiei moderne), in lucrarea “Le Chirurgien Dentiste”, descrie multiplele aspecte legate de sanatatea orala. El vorbeste despre efectele negative ale periajului efectuat cu periute prevazute cu filamente din par de cal, despre nevoia detartrarii si a inlocuirii dintilor extrasi, cat si despre dentifrice sau ape de gura.
In 1780, in Anglia, William Addis fabrica una dintre primele periute de dinti moderne. El propuse fabricarea de periute cu maner din aur, fildes sau lemn de abanos, la care se puteau monta variate filamente.
Primul patent de periuta de dinti din America a fost inregistrat la mijlocul secolului al XIX-lea, de H.N. Wadsworth. Tot in S.U.A. , in 1789, Isaac Greenwood propune fabricarea periutei cu doua capete active, unul pentru perierea dentara obisnuita si un al doilea capat, cu suprafata de periere mai redusa, special pentru fetele orala ale dintilor.
La inceputul lui 1900, incepe sa se foloseasca celuloidul la fabricarea manerului, iar din 1938 se utilizeaza filamentele de nailon la fabricarea capatului activ.
In anii’60, primele periute de dinti mecanice moderne, care faceau doar miscari de du-te-vino si nu erau fiabile.
La toate acestea, se adauga si ideea ca periajul trebuie sa realizeze si masajul gingiei, care astfel isi creste rezistenta fata de agresiunea microbiana permanenta.
Din punct de vedere al periajului dentar, este de retinut faptul ca el se poate efectua cu periute de dinti manuale si mecanice, existand in zilele noastre o mare varietate din care se poate alege periuta cea mai potrivita.